:)

Acum ca am terminat, si deja nu ne-am vazut de mult timp, vroiam sa va urez bafta la examene. Si don't forget, all's well that ends well.

P.S. Trebuie sa stabilim o data sa ne intalnim pentru a ne scrie in albume :).

Kris

Almost over...(sau To whom it may concern)

And some don't seem too unhappy. Din dorinta excesiva, poate, de a face ce e mai bine pentru toata lumea am gresit, eu in particular si noi toti in general...n-a iesit de multe ori asa cum ar fi trebuit...asa cum ne-am imaginat fiecare ca e bine.
Nu vreau sa-mi cer scuze de la nimeni pentru ca nu consider ca le datorez...si nici nu pretind de la altii. Unora nici nu le pasa....nici de ce scriu eu aici pentru ca n-au facut parte din "marele plan 12 C"...poate e mai bine pentru cei care n-au avut nicio iluzie legata de magnifica noastra clasa. Si puteam de la inceput sa ne ducem noi toti existenta mirifica separat unii de ceilalti cum se intampla de sute de ani de la nasterea sfintei institutii...Scoala. Dar...am propagat o imagine...pe care chiar unii profi au cumparat-o...o clasa unita...plina de caractere complementare, o clasa cu sare si piper, o clasa buna, cuminte...si baga-mi-as picioarele de nu paream chiar asa :-?
Voi cita o expresie memorabila...."s-a scindat clasa". Si din cea mai unita clasa am ajuns cei mai putin apropiati. Spun asta cu regret...insa...recunosc, ca nu sufar. Ce urmaresc eu aici...e poate a little hint to some people...celor care au crezut catusi de putin...in "prietenia" noastra...pentru ca asta e singurul lucru care ne face pe noi deosebiti. Am avut un comportament cum nu se poate mai umil si mai monoton...cu totii. Nu vom avea amintiri despre note de 3...sau prea putine, eu insami inclusa, despre chefuri monstru, despre excursii, despre scandaluri cu profi sau relatii deosebite cu anumiti profesori. Am fost un mare ecran al proiectiei miilor de dorinte banale si al intereselor personale. Am iesit bine...cu fata curata din toata afacerea asta si fara prea mult zgomot.
Poate ce am vazut eu era natura asta romantica...dorinta de ceva grandios...de utopie, pana la urma...ce ar fi insemnat prietenia intre 30 de oameni. O vreme a tinut...si mult timp dupa aceea...unii s-au legat de amintirea asta...si de ideea ca...se poate. Si unii au avut nevoie de chestia asta mai mult decat altii. Pana la urma, poate cei care se laudau cu independenta au cea mai mare nevoie sa fie mereu in legatura cu altii... Dorinta asta si interesul pentru "Clasa"...tema care a generat cele mai multe discutii...impreuna cu ideea de colectiv, de care unii au tinut cu dintii pana la urma...ne-a facut mai speciali. We tried too hard...and gave too much. Am ras, am plans si am ajuns sa nu mai simt nimic.


Cu drag,
Alexandra

P.S. Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. In realizarea aceste compilatii de mici aspiratii nu au fost ranite niciun fel de sentimente sau orgolii, totul decurgand in conformitate cu legile fictiunii, sau a subiectivitatii (if you will). Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare, totul limitandu-se la o parere personala si o dorinta de exprimare a unui gand in scopul de a intampina o explozie intelectualo-nucleara datorata concentratiei mari de vapori de scandal din atmosfera.

..........................................................................................................................................................................

Fratilor, va urez succes care pe unde...